30.03.2007

Curtea va examina doar cererile în care reclamantul pretinde încălcarea unui drept al său şi va respinge cererile depuse în interes general (actio popularis). Curtea nu va examina in abstracto dacă o situaţie este sau nu conformă cu Convenţia, ci numai în măsura în care aplicarea acestei situaţii în raport cu reclamantul contravine sau nu Convenţiei.

Este victimă reclamantul care se pretinde direct afectat prin acţiunea sau inacţiunea litigioasă (Cornwell c. Regatului Unit, dec. 11.05.1999).

Reclamantul trebuie să demonstreze că este afectat personal prin încălcarea invocată. Existenţa prejudiciului nu este obligatorie în acest sens.

Calitatea de victimă poate fi pierdută după depunerea cererii la Curte. În acest caz cererea, de obicei, este radiată de pe rolul Curţii.

Prin pierderea calităţii de victimă se înţelege pierderea unui interes raţional şi rezonabil de a menţine cererea pe rolul Curţii. Calitatea de victimă poate fi pierdută dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

1. autorităţile statului pârât au recunoscut, în mod expres sau în substanţă, violarea invocată (ex. printr-o hotărâre judecătorească, o declaraţie oficială, prin intermediul observaţiilor Guvernului depuse la Curte, etc.); şi
2. autorităţile statului pârât au reparat într-un mod adecvat prejudiciile cauzate prin violarea Convenţiei (ex. Duca c. Moldovei, dec. 11.04.2006). De obicei, această reparaţie ia forma unor compensaţii morale.
3. reclamantul a fost restabilit în drepturile sale (ex. prin executarea hotărârii judecătoreşti);

Recunoaşterea violării trebuie să fie făcută până la pronunţarea hotărârii de către Curte, să fie integrală, adică să se refere la toate capetele indicate în cerere, şi să fie necondiţionată. Recunoaşterea violării fără acordarea compensaţiilor nu este suficientă pentru pierderea calităţii de victimă (ex. Moisei c. Moldovei, hot. 19.12.2006, para. 22) şi invers (ex. Prodan c. Moldovei, hot. 18.05.2004, para. 48).

Compensaţiile acordate de Guvern pentru repararea prejudiciilor cauzate de violarea Convenţiei trebuie să fie proporţionale cu compensaţiile acordate de Curte în cazuri comparabile. Acordarea compensaţiilor prea mici nu duce la pierderea calităţii de victimă (ex. cuantumul compensaţiei pentru neexecutarea îndelungată a unei hotărâri judecătoreşti în cauza Scordino c. Italiei, hot. 29.03.2006).

Chiar în cazul acordării unei compensaţii morale adecvate pentru violarea Convenţiei, repararea parţială a prejudiciului material acordat nu va duce la pierderea calităţii de victimă (mutatis mutandis Melnic c. Moldovei, hot. 14.11.2006, para. 28).

În cazul violărilor deosebit de grave (ex. omorul intenţionat, maltratarea reclamanţilor), recunoaşterea violărilor şi acordarea compensaţiilor adecvate poate să nu fie suficientă pentru radierea cererii dacă nu au fost stabilite şi atrase la răspundere persoanele vinovate (ex. Zeynep Özcan c. Turciei, hot. 20.02.2007).

Indiferent de plata compensaţiilor şi recunoaşterea violării, Curtea poate dispune, în temeiul art. 37 para. 1, lit. a, radierea cererii dacă acest lucru este solicitat de reclamant (ex. Combustibil Solid S.A. c. Moldovei, dec. 25.10.2005). Pentru ca o renunţare la cerere să fie valabilă, ea trebuie să fie univocă şi să ofere reclamantului un nivel minim de garanţii, care să fie proporţionale cu importanţa pretenţiilor invocate (a se vedea Pfeifer şi Plankl c. Austriei, hot. 25.02.1992, para. 37). Renunţarea la cerere poate avea loc şi prin intermediul unui acord amiabil. Denunţarea ulterioară a unui asemenea acord amiabil de către reclamant, până la decizia Curţii de admitere a acordului amiabil, va fi examinată cu precauţie de Curte şi nu va fi admisă decât dacă va fi stabilit că voinţa reclamantului la încheierea acordului a fost viciată (a se vedea în acest sens Zu Leiningen c. Germaniei, dec. 17.11.2005).

Teoreticienii au distins mai multe tipuri de victime, divizându-le în:

• directă;
• indirectă;
• potenţială.

1) Victimă directă

Noţiunea de „victimă” are un sens autonom în raport cu drepturile naţionale. Victima directă este reclamantul afectat nemijlocit prin pretinsa violare (ex. partidul care a fost suspendat; persoana care a fost lipsită de bunuri prin recurs în anulare; etc.).

2) Victima potenţială

O persoană poate depune o cerere la Curte până la încălcarea drepturilor sale, când există o mare probabilitate că, datorită existenţei unei legi sau practici, drepturile sale vor fi încălcate (ex. impozitarea excesivă a moştenirii când persoana, bunurile căreia urmează a fi moştenite, are o vârstă înaintată, în cauza Burden şi Burden c. Regatului Unit, hot. 12.12.2006; existenţa unei legi penale care sancţiona relaţiile homosexuale, când reclamantul era homosexual, în cauza Dudgeon c. Irlandei de Nord, hot. 22.10.1981; extrădarea reclamantului către un stat în care el risca să-i fie aplicate tratamente contrare Convenţiei, în cauza Soering c. Marii Britanii, hot. 07.07.1989).

Se pot plânge la Curte şi persoanele cărora, datorită naturii cauzei lor, nu li se poate cere în mod rezonabil să demonstreze că dreptul lor a fost încălcat, când există riscul ca dreptul lor să fi fost încălcat (ex. existenţa unei legislaţii care nu exclude interceptarea arbitrară a corespondenţei şi convorbirilor, în cauza Klass şi alţii c. Germaniei, hot. 06.09.1978, Iordachi şi alţii c. Moldovei, dec. 05.04.2005).

3) Victima indirectă

„Victima indirectă” este persoana ce poate demonstra că există o legătură particulară între ea şi victima directă şi că violarea Convenţiei în raport cu victima directă i-a cauzat un prejudiciu (ex. suferinţele cauzate mamei prin dispariţia fiului şi soţului cu câţiva ani în urmă, în timpul unor acţiuni militare, în cauza Imakayeva c. Rusiei, hot. 09.11.2006).