24/02/2010

După 1990, datorită creşterii numărului statelor membre la Convenţie, numărul cererilor depuse la Curtea Europeană a continuat să crească vertiginos. De la constituire şi până în 1998, Curtea a pronunţat 38 389 de decizii şi hotărâri. După intrarea în vigoare a Protocolului nr. 11 până în 2003 inclusiv Curtea a pronunţat 61 633 de hotărâri şi decizii. Ritmul creşterii numărului de cereri înregistrate la Curte depăşeşte cu mult capacitatea ei actuală de a le examina. La sfârşitul lunii septembrie 2006 pe rolul Curţii se aflau peste 89 000 de mii de cereri. Numărul mare de cereri pendinte se datorează îndeosebi creşterii autorităţii Curţii, procedurii complexe de examinare a fiecărei cereri, problemelor sistemice existente în statele membre şi numărului mare de cereri care nu au o importanţă deosebită pentru reclamanţi.

Această supraîncărcare a determinat necesitatea perfecţionării sistemului actual de control instituit de Convenţie. În februarie 2001 a fost creat un grup de lucru în vederea studierii modalităţilor de a garanta eficienţa sistemului european de protecţie a drepturilor omului. Ca urmare, a fost elaborat textul unui nou Protocol, nr. 14, deschis spre semnare la 13 mai 2004, care va intra în vigoare după ce va fi ratificat de către toate statele semnatare ale Convenţiei. La 15 noiembrie 2006 acest Protocol era ratificat de toate statele membre ale Consiliului Europei, cu excepţia Federaţiei Ruse. Moldova a semnat Protocolul nr. 14 la 10 noiembrie 2004 şi l-a ratificat la 22 august 2005.

Protocolul 14 nu prevede transformarea radicală a sistemului de control stabilit de Convenţie. Modificările vizează mai mult perfecţionarea sistemului. Protocolul prevede următoarele modificări la sistemul de control:

• limitarea dreptului de a fi judecător doar pentru un singur mandat şi extinderea acestuia până la 9 ani (se modifică art. 23 al Convenţiei);
• schimbarea procedurii de examinare a cererilor vădit inadmisibile prin constituirea instituţiei „judecătorului unic” asistat de „juristul raportor” (se modifică art. 27 al Convenţiei);
• conferirea competenţei Comitetelor de 3 judecători de a examina în fond cererile repetitive (se modifică art. 28 al Convenţiei);
• introducerea unui criteriu suplimentar de admisibilitate – nu vor fi examinate în fond cererile care relevă un „dezavantaj nesemnificativ” pentru reclamant sau societate (se modifică art. 35 al Convenţiei);
• acordarea dreptului Comisarului CoE pentru drepturile omului de a interveni în procedurile în faţa Curţii (se modifică art. 36 al Convenţiei);
• se permite încheierea acordurilor amiabile până la declararea cererii admisibile (se modifică art. 38 al Convenţiei);
• acordarea dreptului Comitetului de Miniştri al CoE de a cere Curţii să se expună pe marginea executării hotărârilor Curţii (se modifică art. 46 al Convenţiei).

Durata mandatului judecătorilor, care la moment este de 6 ani, este extinsă până la 9 ani. Protocolul nr. 14 exclude posibilitatea realegerii judecătorilor pentru un nou mandat. La data intrării în vigoare a Protocolului, durata mandatului judecătorilor care îşi îndeplinesc primul lor mandat este prelungit de drept până la 9 ani. Alţi judecători îşi încheie mandatul peste doi ani de la intrarea în vigoare a Protocolului.

Protocolul nr. 14 instituie o nouă formaţiune de judecată pe lângă cele existente - judecătorul unic, care va fi asistat de jurişti raportori din cadrul Grefei Curţii. Această modificare a fost introdusă cu scopul de a mări capacitatea de filtrare a Curţii. Judecătorul unic va prelua funcţiile actuale ale Comitetului de 3 judecători şi va putea declara inadmisibile cererile care în mod evident nu corespund condiţiilor de admisibilitate. Judecătorul unic nu va putea să se pronunţe asupra cererilor provenite din statul în numele căruia a fost ales. Juriştii raportori vor trebui să aibă o experienţă largă la Curte şi să cunoască sistemul naţional şi limba statului pârât. Lista juriştilor raportori va fi stabilită de Preşedintele Curţii la propunerea Grefierului Secţiunii.

Competenţa Comitetului de 3 judecători va fi extinsă la examinarea cauzelor repetitive. Cauzele repetitive sunt cauzele rezultate din aceeaşi deficienţă structurală la nivel naţional, care fac obiectul unei jurisprudenţe constante ale Curţii, constatată într-o hotărâre iniţială zisă „pilot” (de exemplu, referitor la Moldova – anularea hotărârilor judecătoreşti definitive prin recursul în anulare). Comitetul de 3 judecători (în locul Camerei de 7 judecători) va avea competenţa de a declara aceste cereri admisibile şi de a se pronunţa asupra fondului, printr-o hotărâre adoptată prin unanimitate. În lipsa unanimităţii, cererea va fi transmisă Camerei. Deciziile despre admisibilitate şi hotărârile Comitetului vor fi definitive şi nu vor putea fi atacate în Marea Cameră.

Protocolul nr. 14 introduce o nouă condiţie de admisibilitate. Conform acesteia, Curtea va putea să declare inadmisibile cauzele în care reclamantul nu a suferit un „prejudiciu semnificativ”, cu condiţia ca respectul drepturilor omului nu obligă Curtea să examineze cauza în fond. La stabilirea „prejudiciului semnificativ” Curtea va lua în calcul: (a) impactul monetar minor (estimativ pentru Moldova – EUR 200); (b) prejudiciul minor al dreptului nepatrimonial (pretinsa violare a art. 5 § 3 prin eliberarea mandatului de arest care conţine suficiente motive de către procurorul neindependent); (c) importanţa litigiului pentru reclamant (reunirea familiei). Curtea nu va respinge în baza acestui temei nici o cerere care nu a fost examinată în modul cuvenit de către instanţa naţională. Vor fi examinate în orice condiţii şi cererile care ridică probleme serioase de aplicare şi interpretare a Convenţiei sau probleme importante referitor la dreptul intern. În primii doi ani după intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14 acest criteriu va fi aplicat doar de către Camere şi Marea Cameră. Acest criteriu de admisibilitate va fi aplicat şi faţă de cererile înregistrate până la intrarea în vigoare a Protocolului, însă nu se va răsfrânge asupra celor declarate admisibile.

Preşedintele Curţii, din proprie iniţiativă sau la cerere, poate invita Comisarul CoE pentru drepturile Omului să intervină în cazurile pendinte pe rolul Curţii pentru a asigura o protecţie mai eficientă pe cazuri de interes general. Comisarul poate ajuta Curtea în unele chestiuni, mai ales în ceea ce priveşte anumite probleme structurale sau sistemice din statul pârât sau din alte state membre.

La moment, conform art. 38 al Convenţiei Curtea invită părţile să încheie un acord amiabil doar după declararea cererii admisibile. Protocolul nr. 14 va permite reglementarea amiabilă la orice etapă a procedurii.

Conform art. 46 al Convenţiei, supravegherea respectării executării hotărârilor Curţii este pusă în sarcina Comitetului de Miniştri. Convenţia nu prevede expres posibilitatea Curţii de a interveni într-un caz de neexecutare flagrantă a hotărârii sale. Prin Protocol, Comitetul Miniştrilor va fi abilitat, cu votul a 2/3, să iniţieze o procedură în faţa Curţii dacă un stat refuză să se conformeze unei hotărâri. Scopul acestei norme este de a întări presiunea politică pentru executarea hotărârii. Procedura iniţiată de Comitetul de Miniştri nu va constitui o reexaminare a violărilor Convenţiei deja constatate şi nici nu va putea să ducă la acordarea compensaţiilor reclamantului sau la aplicarea unor penalităţi. În cazul în care vor exista dificultăţi de interpretare a dispozitivului unei hotărâri a Curţii şi neexecutare din acest motiv, Comitetul Miniştrilor va putea solicita Curţii interpretarea hotărârii.

Protocolul nr. 14 la CEDO (în engleză)

Protocolul nr. 14 la CEDO (în franceză)